Istoria berii în România - De la berea românească veche la mărcile moderne

Într-o seară de vară, pe terasa unei berării din Bucureștiul interbelic, paharele de Gambrinus se ciocneau peste povești, râsete și fumul micilor proaspăt scoși de pe grătar. În spatele acestei imagini familiare stă o istorie fascinantă, întinsă pe milenii. De la primele dovezi ale fermentației cerealelor în neolitic până la industria modernă de astăzi, istoria berii în România reflectă evoluția societății și a gusturilor noastre. Haideți să explorăm această poveste captivantă, urmărind transformarea berii românești din antichitate până în prezent.

Originile berii românești - O călătorie în timp

Rădăcinile berii românești se pierd în negura timpului. Deși nu putem vorbi despre o "bere" în sensul modern, arheologii au descoperit dovezi ale unor băuturi fermentate din cereale consumate pe teritoriul actual al României încă din neolitic, acum circa 8 milenii.

Un moment definitoriu a fost sosirea sașilor în Transilvania în secolul al XII-lea. Aceștia au adus cu ei arta fabricării berii, punând bazele unei veritabile culturi a acestei băuturi în spațiul românesc. Una dintre cele mai vechi beri din România atestate documentar este cea de la Mănăstirea Cârța, datând din 1205.

În Evul Mediu, producția de bere era deja bine stabilită în Transilvania și Principatele Românești. Mănăstirile jucau un rol esențial în cultivarea orzului și fabricarea berii. Documente din secolul al XIV-lea menționează existența "sladnițelor", instalații rudimentare pentru producerea malțului.

Secolul al XIX-lea a adus un avânt semnificativ industriei berii. S-au introdus tehnologii moderne, iar băutura din malț a câștigat tot mai multă popularitate. Berării precum Azuga (1870), Rahova (1892) și Griviţa (1869) au lansat mărci care au cucerit rapid inimile românilor.

Astăzi, asistăm la o renaștere a berilor artizanale și o apreciere crescândă pentru tradițiile locale de fabricare. Această călătorie în timp ne arată cum berea a devenit parte integrantă din cultura și patrimoniul nostru gastronomic, continuând să evolueze și să se adapteze gusturilor contemporane.

Prima fabrică de bere din România - Pionierii industriei

Trecând de la originile ancestrale ale berii românești, ajungem la un moment crucial în istoria berii în România: înființarea primei fabrici de bere din România. Acest eveniment a marcat tranziția de la producția artizanală la cea industrială, deschizând calea pentru dezvoltarea unei industrii înfloritoare.

Povestea primei fabrici de bere din România ne poartă înapoi în anul 1718, când s-a înființat Fabrica de Bere Timișoreana în cartierul Fabric din Timișoara. Acest moment a marcat nașterea producției organizate de bere la scară largă în țara noastră.

Inițiativa a aparținut generalului de cavalerie Claudius Florimund Mercy, figură cheie în dezvoltarea Timișoarei moderne. La 4 noiembrie 1717, fabrica a fost arendată întreprinzătorului Abraham Keppisch din Bratislava. În 1727, apare în documente sub numele de "Kaiserliches Brauhaus" și este arendată lui Philip Bauer.

De-a lungul timpului, fabrica s-a adaptat schimbărilor politice și economice. În 1749, este menționată ca "Temesvárer Bräuhaus", iar în 1779 devine fabrica de bere a orașului, sub numele de "Temesvárer Bierbrauerei". Această evoluție reflectă importanța crescândă a fabricii în viața economică și socială a Timișoarei.

Apariția primei fabrici a fost urmată de înființarea altor manufacturi în regiune: Caransebeș (1722), Orșova (1726), Lugoj (1752) și Lipova (1767). Aceste dezvoltări au contribuit semnificativ la creșterea industriei berii în Banat și ulterior în întreaga țară.

În acea perioadă, dreptul de a deschide o berărie nu se acorda cu ușurință. Se punea accent pe clădirea în sine, care trebuia să fie din piatră sau cărămidă pentru a preveni incendiile. Acest fapt subliniază prestigiul asociat cu producția de bere în epocă.

Fabrica de Bere Timișoreana a rămas un pionier al industriei de-a lungul secolelor. În 1960, a devenit a doua unitate de producție din lume cu automatizare completă a utilajelor, demonstrând capacitatea sa de inovare și adaptare. Astăzi, această fabrică istorică continuă să producă bere, simbolizând atât tradiția, cât și progresul în istoria berii în România.

Evoluția berii românești în secolele XVIII-XIX

Odată cu înființarea primei fabrici de bere la Timișoara, industria berii românești a intrat într-o nouă eră de dezvoltare și inovație. Secolele XVIII-XIX au reprezentat o perioadă de transformare pentru berea în România, marcată de apariția primelor fabrici moderne și diversificarea producției pe teritoriul țării.

În secolul al XVIII-lea, au apărut și alte manufacturi importante: Caransebeș (1722), Orșova (1726), Lugoj (1752) și Lipova (1767). Aceste dezvoltări au stimulat creșterea industriei berii în Banat și ulterior în întreaga țară.

Transilvania a cunoscut o evoluție interesantă a producției de bere. În 1782, la Sibiu se înființează o fabrică, iar în 1797 apare prima berărie la Cluj. Aceste inițiative au pus bazele unei tradiții îndelungate în regiune.

Secolul al XIX-lea a adus inovații tehnologice care au revoluționat producția. Un exemplu notabil este Fabrica de Bere Timișoreana, care în 1920 a înlocuit nu doar utilajele de producție, ci și camera frigorifică, trecând de la gheața naturală la compresoare cu amoniac de tip Linde.

În această perioadă au apărut mărci de bere românești vechi care au devenit repede îndrăgite: Azuga (1870), Rahova (1892) și Griviţa (1869). Aceste branduri au pus bazele unei industrii înfloritoare și au contribuit la formarea unei culturi a berii în România.

Un aspect important al evoluției berii românești a fost dezvoltarea culturii hameiului. În 1860 începe cultivarea lui în împrejurimile Clujului, urmată de Sighișoara un deceniu mai târziu. Către sfârșitul secolului XIX, Sighișoara devine un centru important al culturii hameiului, cu înființarea în 1891 a unei secții dedicate producerii acestuia.

Această perioadă de transformare și modernizare a pus bazele unei industrii care continuă să evolueze și să se adapteze până în zilele noastre, îmbinând tradiția cu inovația în producția de bere românească.

Berea românească în perioada comunistă

După perioada de dezvoltare și inovație din secolele XVIII-XIX, industria berii românești a intrat într-o nouă fază odată cu instaurarea regimului comunist. Această epocă a adus schimbări profunde în producția și consumul de bere, reflectând transformările politice și economice ale țării.

Naționalizarea fabricilor în 1948, în urma Legii nr.119, a dus la dispariția multor branduri cu tradiție, deși berăriile au continuat să funcționeze sub alte denumiri.

Nicolae Ceaușescu a implementat un plan de dezvoltare a industriei berii în detrimentul băuturilor spirtoase. Obiectivul era ca fiecare județ să aibă o fabrică de bere cu o capacitate de 200.000 hl. În această perioadă, funcționau 37 de fabrici de bere pe teritoriul României. Printre mărcile populare ale epocii se numărau Rahova, Gambrinus, Grivița și Bucegi. 

Unele fabrici au implementat automatizarea procesului de producție. În 1960, Fabrica de Bere din Timișoara a devenit a doua unitate de producție din lume cu automatizare completă a utilajelor.

Aprovizionarea cu bere era adesea problematică, reflectând dificultățile economice generale. Consumatorii se confruntau cu lipsa periodică a berii din magazine, sticle care nu aveau întotdeauna capacul capsat ermetic, și necesitatea de a turna berea "de sus" pentru a face spumă, din cauza carbonatării insuficiente.

În ciuda acestor provocări, berea a rămas o băutură populară în perioada comunistă, jucând un rol important în viața socială a românilor. Această epocă a lăsat o amprentă durabilă asupra industriei berii, ale cărei efecte se resimt și astăzi.

Renașterea berii artizanale în România post-1989

Odată cu căderea regimului comunist în 1989, industria berii românești a intrat într-o nouă eră de transformare și renaștere. Această perioadă a marcat începutul unei noi ere pentru berea în România, caracterizată prin diversificare și inovație, cu accent pe calitate și autenticitate.

Un aspect definitoriu al acestei renașteri a fost apariția micilor producători de bere artizanală. Aceste microberării au adus o abordare diferită față de marile fabrici industriale. Au introdus pe piață o varietate de stiluri și arome, de la beri blonde și brune tradiționale până la IPA-uri și beri cu fructe.

Creșterea interesului consumatorilor pentru produse locale și autentice a jucat un rol crucial în dezvoltarea scenei berii artizanale. Acest fenomen a coincis cu o tendință globală de apreciere a berii craft, permițând mărcilor românești să se afirme pe o piață dominată anterior de marile corporații internaționale.

Micii producători s-au confruntat cu provocări, precum dificultatea de a încheia contracte cu baruri și restaurante, adesea legate prin acorduri exclusive cu marile companii. Cu toate acestea, calitatea produselor le-a permis să-și găsească nișa pe piață.

Un aspect distinctiv al acestei mișcări a fost accentul pus pe ingrediente naturale și procese tradiționale de fabricație. Spre deosebire de producția industrială la scară largă, berarii artizanali au optat pentru metode care necesită mai mult timp și efort, dar care rezultă în produse cu caracter distinct, întocmai precum berile Zăganu.

Impactul acestei renașteri s-a extins dincolo de simpla producție de bere. A contribuit la crearea unei noi culturi a berii în România, educând consumatorii despre diversitatea stilurilor și procesele de fabricație. Festivalurile de bere artizanală au devenit evenimente populare, oferind o platformă pentru micii producători să-și prezinte creațiile.

În ciuda provocărilor, inclusiv concurența acerbă și reglementările stricte, berea artizanală românească continuă să se dezvolte și noi alături de ea. Această mișcare reprezintă nu doar o reîntoarcere la tradițiile berii în România, ci și o adaptare a acestora la gusturile și așteptările consumatorilor moderni.

Zăganu – Pionierul berii artizanale moderne din România

În peisajul efervescent al berii artizanale românești, Zăganu ocupă un loc aparte. Înființată în 2013 de doi tineri antreprenori români, berăria Zăganu a fost una dintre primele care au readus în prim-plan ideea de bere artizanală produsă local, nefiltrată și nepasteurizată, cu accent pe calitate, caracter și tradiție.

Situată în satul Măneciu-Ungureni, la poalele Munților Ciucaș, berăria și-a luat numele de la vulturul de munte cu același nume – simbol al libertății, autenticității și forței. Zăganu a fost una dintre primele mărci artizanale care a reușit să se impună la nivel național, deschizând calea pentru zeci de alte microberării românești.

Unul dintre aspectele care au diferențiat Zăganu încă de la început a fost diversitatea și curajul sortimentelor lansate. Într-o perioadă în care piața era dominată de beri lager industriale, Zăganu a oferit alternative pentru gusturi variate, printre cele mai populare fiind:

🍺 Zăganu Blondă – o bere ușoară și echilibrată, perfectă pentru începutul explorării berii artizanale.

🍺 Zăganu Brună – bogată, cu note de caramel și malț prăjit, ideală pentru iubitorii de arome profunde.

🍺 Zăganu IPA – cu gust intens de hamei și accente fructate, un hit printre fanii stilului India Pale Ale.

🍺 Zăganu Red Ale - o bere nepasteurizată, de culoare rosiatică, cu arome puternice, florate, fructate și un gust puternic, plin.

🍺 Zăganu Imperial Stout – o bere puternică și corpolentă, cu arome de ciocolată, cafea și un conținut ridicat de alcool.

🍺 Zăganu Estival – o ediție sezonieră, lejeră și revigorantă, perfectă pentru zilele calde.

Prin implicarea în evenimente, colaborări cu restaurante și baruri independente, dar și prin educarea consumatorului român, Zăganu a devenit un ambasador al berii artizanale autentice. Popularitatea berilor noastre a crescut constant, ajungând să fie prezente nu doar în magazine de specialitate, ci și în lanțuri mari de retail.

Astăzi, Zăganu nu este doar un nume cunoscut în rândul iubitorilor de bere artizanală, ci și un simbol al renașterii industriei românești de bere, o punte între meșteșugul tradițional și gusturile moderne.

Impactul cultural al berii în societatea românească

Evoluția mărcilor de bere românești moderne reflectă nu doar schimbările în industrie, ci și transformările mai largi ale societății românești. Berea românească a jucat și continuă să joace un rol semnificativ în modelarea culturii și societății românești, influențând obiceiurile de consum și interacțiunile sociale ale românilor.

În perioada interbelică, berăriile au devenit locuri importante de socializare și schimb de idei, în special în mediul urban. Scriitori și intelectuali precum Ion Luca Caragiale își petreceau adesea timpul în aceste locații, care au devenit adevărate centre culturale, jucând un rol crucial în dezvoltarea culturii urbane românești.

Consumul de bere românească este strâns legat de evenimente sociale și sărbători. La petreceri, nunți sau alte ocazii festive, berea este adesea prezentă ca băutură de bază. În special vara, grădinile de vară și terasele unde se servește bere devin puncte centrale ale vieții sociale în orașe.

Berea este asociată și cu cultura sportivă, în special cu fotbalul. Meciurile importante sunt adesea urmărite în compania unei beri, iar sponsorizările din partea producătorilor de bere au contribuit la dezvoltarea sportului românesc.

În gastronomia românească, berea și-a găsit locul alături de preparate tradiționale precum micii sau cârnații. Asocierea dintre bere și mâncare a devenit o parte importantă a culturii culinare locale.

Odată cu apariția microfabricilor de bere artizanală în istoria recentă, s-a dezvoltat o nouă cultură a berii în România. Aceasta pune accent pe calitate, diversitate și experimentare, atrăgând un public tot mai numeros de pasionați și cunoscători.

Festivalurile dedicate berii, precum Oktoberfest-ul românesc, au devenit evenimente culturale importante, atrăgând mii de participanți și promovând atât berea românească, cât și tradițiile asociate cu aceasta.

În mediul rural, producția casnică de bere rămâne o tradiție în anumite zone, fiind strâns legată de sărbători și ritualuri locale. Această practică contribuie la păstrarea unor obiceiuri străvechi și la diversitatea culturală.

Industria berii a avut și un impact economic semnificativ, creând locuri de muncă și contribuind la dezvoltarea unor comunități întregi. Orașe precum Timișoara sau Azuga și-au legat o parte din identitatea locală de tradiția producției de bere.

Berea românească a devenit mai mult decât o simplă băutură, este un element cultural complex, care reflectă evoluția societății românești și continuă să joace un rol important în viața socială și economică a țării. De la originile sale antice până la mărcile moderne de astăzi, berea românească rămâne o parte integrantă a identității noastre culturale, adaptându-se constant la schimbările sociale și economice, dar păstrând în același timp esența sa autentică.

Alege și tu să faci parte din noul val al culturii berii românești. Descoperă sortimentele de bere artizanală Zăganu – o combinație autentică între tradiție și gust modern, produsă cu grijă la poalele munților. Pentru cei care apreciază berea artizanală românească. Negrăbită. Din 2013.